Multumiri
- editurii care a riscat si a castigat,
- Mirunei Meirosu care a valsat printe regulile de protocol la nivel de diplomatie, - reprezentantilor Ambasadei Japoniei: d-l Tomohiko ONODERA si d-ra Seiko TAKESONO, prezenti la lansare,
- librariei Carturesti, care pe langa spatiu a pus la bataie si niste ceaiuri delicioase
- d-lui Yuki TAKAGI, care a sustinut un mini-recital de shamisen dupa ce a fost pregatit si gatit in tinuta traditionala de catre d-na Eiko TAKAGI, - d-rei Sandra ISTRATE, Lector Dr. Limba Japoneza la Univ. Hyperion, care desi a scris chiar o recenzie a cartii, a acceptat sa o prezinte in scris deoarece nu mai era timp suficient pentru alte discursuri,
- d-lui Ovidiu SIMINA, care a realizat toate fotografiile superbe din acest post
- autorului pentru dedicatia simpatica facuta pe o carte a ARC,
- membrilor ARC care s-au mobilizat si au ajutat, au stat in picioare si nu au uitat sa zambeasca si sa se simta bine, - vicelui ARC, Alex, care mereu era prezent in fundal - omul potrivit cu zambetul potrivit,
- lui George MOISE, pentru ca a scris o carte ce merita citita!
Concluzia: dupa 3 ore de recenzii, discutii, fotografii, autografe, George Moise s-a dovedit a fi un autor "EPUIZAT". :)
Trecem peste faptul ca diferenta de fus orar si goana pregatirilor, il faceau spre finalul serii sa priveasca un pic in gol - epuizat - spunem "epuizat" pentru ca inca inainte de a incepe sesiunea de autografe, cele 150 / 170 de volume puse la dispozitie de editura CURTEA VECHE, au disparut...Depozitul fiind deja inchis, pana a doua zi cand putea fi reimprospatat stocul, o mare parte din cei prezenti au insistat sa primeasca dedicatii si autografe, macar pe cate un servetel!
Intentionam sa mai facem asta o data pana pleaca George Moise in Japonia - ARC spera ca deja se apuca de continuarea povestii - si atasam si mica recenzie promisa.
Ma gandeam ca George Moise si-a lansat cartea exact la 2 luni de cand poporul japonez a fost supus unei grele incercari, incercare pe care a reusit s-o depaseasca – cunoscand japonezii, nimic surprinzator – cu intelepciune, demnitate si curaj, trasaturi de altfel specifice acestui popor minunat.
Nu spun acest lucru intamplator, ci pentru ca aceste trasaturi de natie, care au la baza o civilizatie si o cultura ce se pierd in negura vremurilor, sunt strans legate de titlul cartii domnului Moise. Atitudinea japonezului in fata vietii si a evenimentelor acesteia, precum si a responsabilitatilor pe care trebuie sau nu sa si le asume, determina un strain nu numai sa spuna, ci sa si gandeasca cum spune si titlul: 
Nihon jin ja nakute gomen nasai (Iertati-ma ca nu sunt japonez). Japonia nu este numai ceea ce vedem la televizor sau in reviste, nu inseamna numai zgarie - nori sau sushi si sumo – cuvinte devenite deja termeni-simbol pe plan international cand e vorba despre aceasta tara. Aceasta inseamna cu mult mai mult si mai ales cand ceea ce vezi sau simti in experientele personale poate deveni coplesitor (desigur, in sens pozitiv).
De aceea consider ca George Moise ne poate - si chiar o face - transmite mesaje, descrie traditii, explica lucruri direct de la sursa, adica exact asa cum sunt. Mare avantaj pentru iubitorii Japoniei, atat cei nestiutori, cat si cei stiutori care vor sa afle mai mult! In plus, intrand intr-o familie traditionala tot de la dansul putem afla informatii pretioase cu privire la stilul de viata, obiceiurile si mentalitatea japonezului din familiile traditionale care din punctual meu de vedere reprezinta nucleul societatii nipone.
Afisand un stil direct, plin de umor si pe intelesul tuturor cartea domnului George Moise este un izvor de informatii utile mintii si educatiei, si nu in ultimul rand placute sufletului. Asadar, va invit la lectura!
Sandra Lucia Istrate, Lect. Univ. Dr.
Universitatea Hyperion Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu