Curs de Formare Instructori de GO - FRGO

Astăzi, 28 mai 2011, între orele 10:00 - 16:00 a avut loc al doilea Curs de Formare Instructori de GO iniţiat de FRGo, predat de antrenorul Lotului Naţional de GO, d-l Mirel FLORESCU (preşedintele Clubului de GO MEIJIN,  Piteşti).

Spre deosebire de prima ediţie, desfaşurată în luna iunie 2010 la Piteşti, la acest curs s-au strâns peste 14 instructori din toată ţara care, după participarea la cele două parţi ale cursului:  "Metode generale de studiu" şi "Teoria şi practica predării jocului de GO în Asia şi Europa - comparaţii", au susţinut un scurt examen finalizat cu primirea diplomelor de instructori de GO pe categorii. 

 

Următorul curs se va desfăşura pe 17 - 18 septembrie 2011 şi sperăm că toate aceste sesiuni vor duce la o creştere a cursurilor de GO pentru copii sau adulţi în întreaga ţară, fie că este vorba de cluburi sportive, sau de activităţi extra-curriculare în cadrul unităţilor de învăţământ. 

Legenda spune că jocul de GO a fost inventat în timpul Împăratului Chinez Yao (2337–2258 î.e.n.). Aparent, acesta i-a cerut consilierului său, pe nume Shun, să creeze pentru fiul său, Danzhu, un joc pentru a-l învăţa disciplină, concentrare şi echilibru. Astfel, cu o istorie de probabil peste 4000 de ani, GO poate fi cel mai vechi dintre jocurile care au ajuns până în timpurile noastre.

În China (WEIQI) a fost considerat mereu un joc al aristocraţiei şi apare menţionat chiar în Analectele lui Confucius (pe atunci se numea Yi). În jurul secolelor V-VII e.n, jocul a fost introdus în Coreea (BADUK) şi Japonia (I-GO).

În Japonia a ajuns să fie jucat la Curtea Imperială a Japoniei în jurul secolului VIII e.n., dar treptat pe lângă imaginea unui hobby pentru „elite”, a fost ridicat la rangul de artă marţială, devenind o „cale”, un mod de viaţă. GO-ul (囲碁) a devenit parte obligatorie în educaţia samurailor, alături de arte precum CHANOYU [Ceremonia Ceaiului], HAIKU [Poeme în 3 versuri], SHODO [Caligrafie], IKEBANA [Aranjamente florale] sau KENDO [Calea Sabiei]. În Europa jocul a ajuns în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, abia în 1958 având loc primul Campionat European de Go.

În România, istoria jocului de GO începe în jurul anului 1950, în Timişoara, unde dr. Walter Schmidt, descoperind în podul unei case un joc manufacturat de GO împreună cu nişte instrucţiuni vagi în limba germană, s-a apucat să joace împreună cu prietenii.

Istoria a continuat să se scrie în 1982, când au apărut o serie de articole de iniţiere în GO în revista “Ştiinţă şi tehnică”, ajungând ca în 1985 să avem prima carte de iniţiere în GO scrisă de Gheorghe Păun. Unul din cei dedicaţi acestui joc, care a înspirat generaţii de jucători în Bucureşti şi în ţară, a fost „Marele” Radu Baciu, jucător ce a avut un rol activ în primii ani de existenţă a Federaţiei Române de GO. În prezent istoria se scrie de către jucători formaţi în şcolile japoneze (INSEI) precum Cătălin Ţăranu (jucător profesionist de GO), Cristian Pop, Mirel Florescu, Daniel Cioată sau Dragos Băjenaru.